marți, 2 septembrie 2014

Și toamna venise...

sursa foto :web
Și cine știe .
Poate toamna voise
să-și faca iar cuib
Și drum își făcuse
spre sufletul meu
Venise oftând,
 încărcată cu toate
Să-și lase povara
abia aștepta:
O straiță plină,
burduf cu  vântoase,
Un căuș de soare pribeag,
Un colț de albastru
                                                                                      înfipt în coaste de nori
                                                                                      Un sac fără petec
                                                                                      de ploi  mărunțele...
                                                                                       Acum stă mândră
                                                                                       în jilțul de gânduri
                                                                                       Și biciuie-n răstimpuri
                                                                                       nostalgiile mele
                                                                                      Agilă -și răsfiră
                                                                                      zestrea pe-alei
                                                                                      Iar eu mă răsfăț
                                                                                      căutând prin culori
                                                                                      Călcâiul  sub care ascunde
                                                                                      o dâră de verde
                                                                                      Adulmec din pletele ploii
                                                                                      suspinul copacilor goi
                                                                                      Și iar mă arunc
                                                                                      la răscruce de timpuri
                                                                                      Să prind o săgeată
                                                                                      de  ocru a serii
                                                                                      Ce cade  ...și cade....încet peste noi.

luni, 1 septembrie 2014

Aparent

Aparent
sunt un stejar
cu multe frunze
ce doar în  toamnă
cutez să-mi număr anii,
rar.
Anin pe ramuri
ploi confuze,
când cerul trist
iar mă condamnă
să-mi cos  veșmântul
în ierbar.
Îmi venerez neistovirea
între mlădițe
de hrănit
ca ani și ani să fiu menirea
de-a exista
la infinit.

sâmbătă, 30 august 2014

Sfârșitul unui final

sursa 
Azi am decis așa în alb
Să scriu ,decis,  sfârșitul
Unui final demult banal
Și-un punct mi-e începutul

Mă rup de-o lume încărcată
C-un nesfârșit travaliu
Ce-o aștepta ?De ce mai  cată
O logică-n detaliu?

Cuvântul sensul nu-și găsește
Aleargă-n variante
                                                                                      Iar adevărul ispășește
                                                                                      Ca-n chinul unui fante

                                                                                      Culorile nu-s de ajuns
                                                                                      Să scrie -o epopee
                                                                                      Din alb și gri croiesc răspuns
                                                                                      A vieții melopee

                                                                                      Ne scufundăm strângând în dinți
                                                                                      Letargica speranță
                                                                                      Nu-i timp de viață când te minți
                                                                                      Trăind ca o paiață...

                                                                                      De azi un punct nu-i un  final
                                                                                      Cum e decis de veacuri
                                                                                      Încep să-mi fac subliminal
                                                                                      Un drum ce n-are laturi !!

miercuri, 20 august 2014

....în suflet cetire


... și cad din nouri blânde ploi
la mal de gene  râuri noi
se strâng  șuvoaie și adună
în vad de suflet doar  furtună
cu mii de tunete se sparge
un cufăr de-amintiri....ce alge !!!!
aduse de-un ocean de ani
care s-au scurs ,,buni sau dușmani...
și plouă-n picuri nemurirea
îmi intră-n ochi strivind privirea
și-ascult cum ploia dinspre sud 

îmi spală gândul meu zălud.....

luni, 4 august 2014

CUM CAD LILIECII ÎN PICIOARE (partea I )

Aveam o pauză  neprevăzută de câteva ore așa că deschisesem calculatorul ca să-mi pierd  timpul în mod util. Așteptam să mă viziteze muza ,numai că o apucase lenea.Mă cam chinuia sensul ăla de vină că o să treacă iar timpul și  nu am mai scris  demult un rând la cartea începută de vreo jumătate de an .
Cum lenea e drogul preferat al minților stresate ,ochii mei stăteau lipiți  de display  , fixând cuminți și ascultători un punct negru .Singura idee ce se zbătea în cap ,parcă vrând să evadeze era curiozitatea .De unde naiba apăruse punctul ăla negru pe display ??Era un fir de praf ,un excrement minuscul al vreunei muște ce a făcut vreo escală pe aeroportul invizibil de pe display ? Naiba știe ce era ,cert e că nervoasă fiindcă îmi lipsește inspirația  mă hotărăsc să dau un telefon .Cui ? Oricui ,numai să nu stau ca un cui pironit de secole în grinda casei,  fără rost .
Ei , ideea asta era mai ușor de manipulat, căci pe primul loc în lista persoanelor de apelat se afla EL . Marele și unicul cui în călcâiul inimii . Așa că nici una nici două  apelul pornește spontan ,de parcă asta așteptase și telefonul meu .Gâlgâiturile alea ,,metalice„ ale  conexiunii dintre rețele îmi sporește nefiresc senzația de iritare.Zumzăie ,zbârnâie ,țârâie  lung ,prelung ....nici un glas nu răspunde .
Cu nervii deja opăriți de oftică  mă las pe spate, cufundându-mă în canapeaua ce parcă era și mai  mare decât o știam .Vezi dom' le ?Nervii când au de lucru, își fac un loc așa de  mare în viața noastră încât ți se pare că nu ai mobilat îndeajuns locuința .Cu ochii pironiți pe excrementul acela de pe display, lenea își întindea tentaculele peste mintea mea și încep a gândi la întâmplare :
Marele EL apăruse în viața mea întâi ca  un melc .Își ițea când și când antenele acelea curioase, pe care  abia i le observam .Învăța în liniște orice mișcare din  viața mea .Răbdător , reușise să  facă în așa fel încât să îi observ periscoapele curioase .După puțin timp ,eu- zeița curiozității,  începusem  fără mare  tam-tam să îi caut prezența și  ne priveam ca doi  lilieci atârnați  pe același cablu de înaltă tensiune,  așteptând să vadă care pică primul, electrocutat și o să deschidă gura articulând barem un sunet  .
Cavaler fiind,  Marele EL,  nu a mai așteptat ca să mă electrocutez eu prima . A  întins periscoapele la maxim,  a aruncat cochilia  și cu un salt strategic de liliac  sigur de zborul lui a luat înițiativa ,cuvântând .
-Bună,ce faci ?
Draci ,știa tot ce fac ,când fac ,cum fac ,dacă fac și toate adverbele, de mod, de timp, de loc,de scop,  ce însoțeau verbul ,,a face ”. De ce naiba  a vrut să fie așa banal ?
,,L-o fi electrocutat ceva din privirea mea ” îmi spun și îi răspund la rândul meu cu replica standard
-Bine ,mulțumesc ! Tu?
Pauză .Se auzea respirația  noastră care încerca  să umple golul jenant  provocat de schimbul stupid de replici .

 ....va urma ....
fragment din ,,Simfonia tălăngilor”

sâmbătă, 29 martie 2014

Ultimul gând

sursa foto : google imagini
Pașea tăcut ,umblând hai-hui
punea-ntrebări , dar n-avea cui,
cerea priviri pătrunzătoare
și tot spera ,dar la ce oare??

Dorințe spuse pe furiș,
dosite grabnic de-un tufiș.
Grămezi de vorbe cu-al lor preț,
uitate grabnic, de-un drumeț.

Nevoi ,dureri ,spuse în șoapte
                                                                                       de mâini murdare-ncrucișate.
                                                                                       Oftat și abur și-o sclipire,
                                                                                       în ochi ce lacrimă-n neștire.

                                                                                       Picior ce nevăzut pășește,
                                                                                       de care lumea se izbește...
                                                                                       Pe bancă-n parc stă scris  ușor:
                                                                                      ,,aș vrea să știu cui va fi dor"??"....

                                                                                        un ultim gând ...de cerșetor

joi, 6 februarie 2014

De ce măicuță ??


(sursa foto : google)
(de Ileana Sprinciană alias Anaeli Ina)

Mi-e foame mamă astăzi ,mai tare decat ieri
De ce-mi răspunzi într-una că  voi trăi ce speri ??
Nu te-nteleg măicuță!!...stomacul m-a durut
Deși-am dormit devreme ,așa cum mi-ai cerut.


Dar  tata de ce plânge ?Spuneai că e bărbat....
Și că puterea lumii în rău ne-a preschimbat .
Îmi spui mămico dragă ,cum pot să-mi dezmorțesc
Mânuțele ,căci iată, de frig mă perpelesc?!


De ce n-avem ca alții ,lumină ,internet ??
Și de ce-mi spui adesea: ,,copile fii discret??"
Eu doar te-ntreb măicuță ,căci vreau să aflu tot
De ce-ntrebări de-a mele au ca răspuns ,,nu pot"???


Aud copii în clasă ,spunând ,,democrație "
Nu știu ce e aceasta ,un joc poate  să fie ??
De ce râd unii  ,oare,  spunând ,,mamaligar"
Și când jucăm șotronul vor cât mai sus să sar ??


Ieri am căzut pe scară și-am rupt haina în cot
Și-atunci învățătoarea a spus ,,n-ai alta ,socot !”
Dar de ce plângi măicuță ,n-am vrut ca să te supăr?!!!!
,,Voi face-orice copile ,ca alta să îți cumpăr"


Copile ,ai răbdare ,spăl rufele și plec
Mă rog ca ziua asta cu bine să o trec !
Ai grijă de tătuțu ,să nu îl lași să plângă
E-ngrijorat sărmanul că banii n-or s-ajungă.


Tu cheamă-l cu blândețe și joacă-te cu el
Să nu-l lași singur barem, nici chiar un minuțel
Alaltăieri ,copile ,la fabrică le-au spus
Că banii de salarii pe taxe li s-au dus.


Vezi tu, copilul mamei ,de ce-ți doresc să ai
Un trai lipsit de grijă așa cum ți-l doreai ??
Să nu cunoști ce-i teama că n-ai ce să  mănânci
Să nu îți vezi copiii umblând cu vechi opinci .


Să nu cunoști durerea  din nopțile în gânduri
Că nu găsești de muncă ,măcar să bați la scânduri.
Să afli cu speranță ce e democrația
Căci nu e cea ce astăzi ne-omoară-n România .


Mă duc acum copile ,să spăl pe la vecini
Și poate că dă Domnul, să fie buni creștini
Să-mi dea o farfurie  cu puțintică ciorbă
Să te-ncălzești ,copile, că n-avem  lemne-n sobă .