De nu ai timp ...

sursa foto :web

De nu ai timp să citești  nu privi
De nu ai timp să-nțelegi  nu-ntreba
De nu ai timp să cuprinzi  n-aduna
De nu ai timp să surâzi  nu gândi
De nu ai timp ca să ierți   nu ruga
De nu ai timp să accepți  să nu ceri
De nu ai timp să asculți  nu vorbi
De nu ai timp să ajungi  nu pleca
De nu ai timp să iubești  nu dori
De nu ai timp să ai timp, când mai trăiești ??

Și toamna venise...

sursa foto :web

Și cine știe .
Poate toamna voise
să-și faca iar cuib
Și drum își făcuse
spre sufletul meu
Venise oftând,
 încărcată cu toate
Să-și lase povara
abia aștepta:
O straiță plină,
burduf cu  vântoase,
Un căuș de soare pribeag,
Un colț de albastru
                                                                                      înfipt în coaste de nori
                                                                                      Un sac fără petec
                                                                                      de ploi  mărunțele...
                                                                                       Acum stă mândră
                                                                                       în jilțul de gânduri
                                                                                       Și biciuie-n răstimpuri
                                                                                       nostalgiile mele
                                                                                      Agilă -și răsfiră
                                                                                      zestrea pe-alei
                                                                                      Iar eu mă răsfăț
                                                                                      căutând prin culori
                                                                                      Călcâiul  sub care ascunde
                                                                                      o dâră de verde
                                                                                      Adulmec din pletele ploii
                                                                                      suspinul copacilor goi
                                                                                      Și iar mă arunc
                                                                                      la răscruce de timpuri
                                                                                      Să prind o săgeată
                                                                                      de  ocru a serii
                                                                                      Ce cade  ...și cade....încet peste noi.

Aparent

Aparent
sunt un stejar
cu multe frunze
ce doar în  toamnă
cutez să-mi număr anii,
rar.
Anin pe ramuri
ploi confuze,
când cerul trist
iar mă condamnă
să-mi cos  veșmântul
în ierbar.
Îmi venerez neistovirea
între mlădițe
de hrănit
ca ani și ani să fiu menirea
de-a exista
la infinit.