Aparent
sunt un stejar
cu multe frunze
ce doar în toamnă
cutez să-mi număr anii,
rar.
Anin pe ramuri
ploi confuze,
când cerul trist
iar mă condamnă
să-mi cos veșmântul
în ierbar.
Îmi venerez neistovirea
între mlădițe
de hrănit
ca ani și ani să fiu menirea
de-a exista
la infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu