luni, 22 decembrie 2014

Darul de Crăciun !

sursa foto : internet

-Uite ,e darul tău de Crăciun ! Îți iei tu  ce știi că îți place !
Mâinile refuză  să ia banii  și aud :
-Nu  am nevoie de ei  ,  tu ai  mai multă nevoie de ei. Pentru mine  nu există Crăciun ...nu  am avut  niciodată Crăciun în ultimii ani, deci nu  e o pierdere . Îți mulțumesc mult !!  Și mă  ia în brațe   cu aceeași dragoste  de copil ca și când discuția  nu are impact  asupra  sa .
Mă cuibăresc în brațele acelea de copil și urlu în mine . Mă simte și brațele  se încolăcesc și mai mult în jurul meu .Protectoare , cu acea indescriptibilă  dragoste   pe care doar părinții o au față de proprii copii. .Mă simt un copil neputincios în fața unei dureri atât de profunde și brațele acelea  mă copleșesc  de câtă putere de  caracter  au în ele .
-Te rog mult ,ia-i ....mai lasa-mă să te știu copil!! Ești și vei fi copilul meu indiferent cât de mare crezi că ai crescut !
-Iar eu nu știu ce dar să îți iau ,îmi spune cu dezamăgire....
Lacrimile  stau să se reverse ,dar știm că nu ne putem permite  să lăsăm durerea să ne lovească iar .
Ia  ,cu stinghereală , banii  și glumește :
-Păi ,ce  bine ar fi să mai fie Crăciun și peste  două zile ... și  izbucnim în râs .
Da,așa am învățat  noi în timp să trecem peste dureri prea mari .Să facem haz de necaz .
Se grăbește, căci întârzie la serviciu .O îmbrățișare pe  fugă , eternul și neuitatul pupic  din suflet  și pleacă . Pleacă ,iar eu rămân  cu sufletul în mii de bucățele  și trebuie să îl recompun .Ca să  nu mă arunc în acel hohot  de  descătușare a durerii : a mele și a ei și a lui ...
Doamne , au crescut cu durerea ce i-a învățat să mă aștepte ,să nu mă uite ,să nu mă judece . Au devenit puternici deși sufletul le e o rană deschisă ,de nevindecat . Dar  au învățat să prețuiască ce înseamnă sacrificiul : al meu  ,al lor .
Revăd în  minte  cadoul de Crăciun oferit de mama : un mic pachețel învelit în hârtie albastră . Priveam la el și nu  îmi venea să îl desfac .Frații mei ,nerăbdători, deja începuseră să rupă  învelișul darurilor lor. Mama  iese  brusc din cameră .Un soi de  săgeată  mă lovește  direct în  mintea mea de copil și amân  desfăcutul pachețelului mic și albastru . Dezamăgiți, frații mei  se răsfiră prin casă în tăcere . Privesc hârtia pachețelelor lor  împrăștiată peste tot  de nerăbdarea cu care își căutaseră surpriza . Nu reușesc să  mă apropii de  darul meu ...Și dacă   nici eu ....
Dar  până la urmă curiozitatea și speranța  mă înving . Strâng dinții puternic și abia respir : ,,Dă Doamne  să  nu fie ,,,,Dă Doamne să  nu fie ....Dă Doamne ....” . Hârtia se rupe  sinistru,  încet .Teama  că  nu mă înșel  mi se arată vioaie : în mână țin un  soi de  sandwich făcut din două bucățele de mămăligă prăjite pe  plită  și între ele un strat de  magiun de prune. Nu am puterea să plâng. Dezamăgirea e prea mare   așa că furioasă  mușc din sandwich . Doar e cadoul meu de Crăciun  așa că îl mănânc pe tot : cu ciudă și  durere .
În curte, mama a terminat de spart un butuc  și intră cu brațul plin de lemne . Nu ne privește în ochi pe niciunul ,iar noi ne prefacem că avem altele de făcut . Nu ne apropiem ca s-o ajutăm, iar ea nu ne strigă ca de obicei . E un soi de complicitate nespusă .Tăcem și știm !!!
Focul troznește în sobă. Fumul ce ieșise din sobă ,când a pus un lemn în ea , se împrăștiase în cameră  și ne face să ne usture nasul și ochii . Motiv să lăcrimăm  abundent . Cu atât mai bine , așa mama nu o să observe ca plângem și dezamăgirea noastră.
-Luați o haină pe voi, că deschid  ușa  ca să iasă fumul ,altfel când vine tac-tu o să  găsească în casă  ciori în loc de copii .... ne  spune , iar noi izbucnim în râs ,  croncănind ca ciorile .
Lacrimile se  amestecă în mod firesc și neplăcut cu mucii .Ne ștergem  nasurile cu mânecile puloverelor , ca orice copil , iar mama strigă la noi :
-Mucoșilor  ,aveți batiste ! Învățați și voi până la urmă ce e aia batista, că doar n-oi spăla mucii voștri până când oți merge și-n cârjă .
Râdem  închipuindu-ne pe mama  batrână ,cu un lighenaș  plin de batiste  de-ale noastre ,iar pe noi  cu cârjele în  mână  aducându-i alte grămezi de batiste murdare  ...Și fantezia noastră de copii o ia la goană,  construind povești , jocuri .....Dezamăgirea  cadoului de Craciun e uitată .
Și totuși ,an de an ,o luam de la capăt cu speranța că acel dar va fi altfel . Hartia albastră  a rămas punctul de amintire a Crăciunului .
.......
O ultimă bucată  din suflet  adun :  banii au mirosul și  culoarea aia. Și ma doare  amintirea darurilor nedesfăcute de ea ,de el ...atunci , în acea seară specială, sub privirile mele !  Eu am crescut și am învățat să pretuiesc ce primesc chiar dacă doare ... iar ei,  la fel !

Darurile de Crăciun  sunt în interior  ,nu ambalate în coli strălucitoare !!

vineri, 14 noiembrie 2014

Gând năuc (1)

,,Omul care știe exact ce vrea  nu  are nevoie de timp !!! Pentru el ,timpul nu e atât de prețios ca  pentru cel care vrea să îl trăiască !!!”  copyright 2014

miercuri, 3 septembrie 2014

De nu ai timp ...

sursa foto :web
De nu ai timp să citești  nu privi
De nu ai timp să-nțelegi  nu-ntreba
De nu ai timp să cuprinzi  n-aduna
De nu ai timp să surâzi  nu gândi
De nu ai timp ca să ierți   nu ruga
De nu ai timp să accepți  să nu ceri
De nu ai timp să asculți  nu vorbi
De nu ai timp să ajungi  nu pleca
De nu ai timp să iubești  nu dori
De nu ai timp să ai timp, când mai trăiești ??

marți, 2 septembrie 2014

Și toamna venise...

sursa foto :web
Și cine știe .
Poate toamna voise
să-și faca iar cuib
Și drum își făcuse
spre sufletul meu
Venise oftând,
 încărcată cu toate
Să-și lase povara
abia aștepta:
O straiță plină,
burduf cu  vântoase,
Un căuș de soare pribeag,
Un colț de albastru
                                                                                      înfipt în coaste de nori
                                                                                      Un sac fără petec
                                                                                      de ploi  mărunțele...
                                                                                       Acum stă mândră
                                                                                       în jilțul de gânduri
                                                                                       Și biciuie-n răstimpuri
                                                                                       nostalgiile mele
                                                                                      Agilă -și răsfiră
                                                                                      zestrea pe-alei
                                                                                      Iar eu mă răsfăț
                                                                                      căutând prin culori
                                                                                      Călcâiul  sub care ascunde
                                                                                      o dâră de verde
                                                                                      Adulmec din pletele ploii
                                                                                      suspinul copacilor goi
                                                                                      Și iar mă arunc
                                                                                      la răscruce de timpuri
                                                                                      Să prind o săgeată
                                                                                      de  ocru a serii
                                                                                      Ce cade  ...și cade....încet peste noi.

luni, 1 septembrie 2014

Aparent

Aparent
sunt un stejar
cu multe frunze
ce doar în  toamnă
cutez să-mi număr anii,
rar.
Anin pe ramuri
ploi confuze,
când cerul trist
iar mă condamnă
să-mi cos  veșmântul
în ierbar.
Îmi venerez neistovirea
între mlădițe
de hrănit
ca ani și ani să fiu menirea
de-a exista
la infinit.

sâmbătă, 30 august 2014

Sfârșitul unui final

sursa 
Azi am decis așa în alb
Să scriu ,decis,  sfârșitul
Unui final demult banal
Și-un punct mi-e începutul

Mă rup de-o lume încărcată
C-un nesfârșit travaliu
Ce-o aștepta ?De ce mai  cată
O logică-n detaliu?

Cuvântul sensul nu-și găsește
Aleargă-n variante
                                                                                      Iar adevărul ispășește
                                                                                      Ca-n chinul unui fante

                                                                                      Culorile nu-s de ajuns
                                                                                      Să scrie -o epopee
                                                                                      Din alb și gri croiesc răspuns
                                                                                      A vieții melopee

                                                                                      Ne scufundăm strângând în dinți
                                                                                      Letargica speranță
                                                                                      Nu-i timp de viață când te minți
                                                                                      Trăind ca o paiață...

                                                                                      De azi un punct nu-i un  final
                                                                                      Cum e decis de veacuri
                                                                                      Încep să-mi fac subliminal
                                                                                      Un drum ce n-are laturi !!

miercuri, 20 august 2014

....în suflet cetire


... și cad din nouri blânde ploi
la mal de gene  râuri noi
se strâng  șuvoaie și adună
în vad de suflet doar  furtună
cu mii de tunete se sparge
un cufăr de-amintiri....ce alge !!!!
aduse de-un ocean de ani
care s-au scurs ,,buni sau dușmani...
și plouă-n picuri nemurirea
îmi intră-n ochi strivind privirea
și-ascult cum ploia dinspre sud 

îmi spală gândul meu zălud.....

luni, 4 august 2014

CUM CAD LILIECII ÎN PICIOARE (partea I )

Aveam o pauză  neprevăzută de câteva ore așa că deschisesem calculatorul ca să-mi pierd  timpul în mod util. Așteptam să mă viziteze muza ,numai că o apucase lenea.Mă cam chinuia sensul ăla de vină că o să treacă iar timpul și  nu am mai scris  demult un rând la cartea începută de vreo jumătate de an .
Cum lenea e drogul preferat al minților stresate ,ochii mei stăteau lipiți  de display  , fixând cuminți și ascultători un punct negru .Singura idee ce se zbătea în cap ,parcă vrând să evadeze era curiozitatea .De unde naiba apăruse punctul ăla negru pe display ??Era un fir de praf ,un excrement minuscul al vreunei muște ce a făcut vreo escală pe aeroportul invizibil de pe display ? Naiba știe ce era ,cert e că nervoasă fiindcă îmi lipsește inspirația  mă hotărăsc să dau un telefon .Cui ? Oricui ,numai să nu stau ca un cui pironit de secole în grinda casei,  fără rost .
Ei , ideea asta era mai ușor de manipulat, căci pe primul loc în lista persoanelor de apelat se afla EL . Marele și unicul cui în călcâiul inimii . Așa că nici una nici două  apelul pornește spontan ,de parcă asta așteptase și telefonul meu .Gâlgâiturile alea ,,metalice„ ale  conexiunii dintre rețele îmi sporește nefiresc senzația de iritare.Zumzăie ,zbârnâie ,țârâie  lung ,prelung ....nici un glas nu răspunde .
Cu nervii deja opăriți de oftică  mă las pe spate, cufundându-mă în canapeaua ce parcă era și mai  mare decât o știam .Vezi dom' le ?Nervii când au de lucru, își fac un loc așa de  mare în viața noastră încât ți se pare că nu ai mobilat îndeajuns locuința .Cu ochii pironiți pe excrementul acela de pe display, lenea își întindea tentaculele peste mintea mea și încep a gândi la întâmplare :
Marele EL apăruse în viața mea întâi ca  un melc .Își ițea când și când antenele acelea curioase, pe care  abia i le observam .Învăța în liniște orice mișcare din  viața mea .Răbdător , reușise să  facă în așa fel încât să îi observ periscoapele curioase .După puțin timp ,eu- zeița curiozității,  începusem  fără mare  tam-tam să îi caut prezența și  ne priveam ca doi  lilieci atârnați  pe același cablu de înaltă tensiune,  așteptând să vadă care pică primul, electrocutat și o să deschidă gura articulând barem un sunet  .
Cavaler fiind,  Marele EL,  nu a mai așteptat ca să mă electrocutez eu prima . A  întins periscoapele la maxim,  a aruncat cochilia  și cu un salt strategic de liliac  sigur de zborul lui a luat înițiativa ,cuvântând .
-Bună,ce faci ?
Draci ,știa tot ce fac ,când fac ,cum fac ,dacă fac și toate adverbele, de mod, de timp, de loc,de scop,  ce însoțeau verbul ,,a face ”. De ce naiba  a vrut să fie așa banal ?
,,L-o fi electrocutat ceva din privirea mea ” îmi spun și îi răspund la rândul meu cu replica standard
-Bine ,mulțumesc ! Tu?
Pauză .Se auzea respirația  noastră care încerca  să umple golul jenant  provocat de schimbul stupid de replici .

 ....va urma ....
fragment din ,,Simfonia tălăngilor”

sâmbătă, 29 martie 2014

Ultimul gând

sursa foto : google imagini
Pașea tăcut ,umblând hai-hui
punea-ntrebări , dar n-avea cui,
cerea priviri pătrunzătoare
și tot spera ,dar la ce oare??

Dorințe spuse pe furiș,
dosite grabnic de-un tufiș.
Grămezi de vorbe cu-al lor preț,
uitate grabnic, de-un drumeț.

Nevoi ,dureri ,spuse în șoapte
                                                                                       de mâini murdare-ncrucișate.
                                                                                       Oftat și abur și-o sclipire,
                                                                                       în ochi ce lacrimă-n neștire.

                                                                                       Picior ce nevăzut pășește,
                                                                                       de care lumea se izbește...
                                                                                       Pe bancă-n parc stă scris  ușor:
                                                                                      ,,aș vrea să știu cui va fi dor"??"....

                                                                                        un ultim gând ...de cerșetor

joi, 6 februarie 2014

De ce măicuță ??


(sursa foto : google)
(de Ileana Sprinciană alias Anaeli Ina)

Mi-e foame mamă astăzi ,mai tare decat ieri
De ce-mi răspunzi într-una că  voi trăi ce speri ??
Nu te-nteleg măicuță!!...stomacul m-a durut
Deși-am dormit devreme ,așa cum mi-ai cerut.


Dar  tata de ce plânge ?Spuneai că e bărbat....
Și că puterea lumii în rău ne-a preschimbat .
Îmi spui mămico dragă ,cum pot să-mi dezmorțesc
Mânuțele ,căci iată, de frig mă perpelesc?!


De ce n-avem ca alții ,lumină ,internet ??
Și de ce-mi spui adesea: ,,copile fii discret??"
Eu doar te-ntreb măicuță ,căci vreau să aflu tot
De ce-ntrebări de-a mele au ca răspuns ,,nu pot"???


Aud copii în clasă ,spunând ,,democrație "
Nu știu ce e aceasta ,un joc poate  să fie ??
De ce râd unii  ,oare,  spunând ,,mamaligar"
Și când jucăm șotronul vor cât mai sus să sar ??


Ieri am căzut pe scară și-am rupt haina în cot
Și-atunci învățătoarea a spus ,,n-ai alta ,socot !”
Dar de ce plângi măicuță ,n-am vrut ca să te supăr?!!!!
,,Voi face-orice copile ,ca alta să îți cumpăr"


Copile ,ai răbdare ,spăl rufele și plec
Mă rog ca ziua asta cu bine să o trec !
Ai grijă de tătuțu ,să nu îl lași să plângă
E-ngrijorat sărmanul că banii n-or s-ajungă.


Tu cheamă-l cu blândețe și joacă-te cu el
Să nu-l lași singur barem, nici chiar un minuțel
Alaltăieri ,copile ,la fabrică le-au spus
Că banii de salarii pe taxe li s-au dus.


Vezi tu, copilul mamei ,de ce-ți doresc să ai
Un trai lipsit de grijă așa cum ți-l doreai ??
Să nu cunoști ce-i teama că n-ai ce să  mănânci
Să nu îți vezi copiii umblând cu vechi opinci .


Să nu cunoști durerea  din nopțile în gânduri
Că nu găsești de muncă ,măcar să bați la scânduri.
Să afli cu speranță ce e democrația
Căci nu e cea ce astăzi ne-omoară-n România .


Mă duc acum copile ,să spăl pe la vecini
Și poate că dă Domnul, să fie buni creștini
Să-mi dea o farfurie  cu puțintică ciorbă
Să te-ncălzești ,copile, că n-avem  lemne-n sobă .

miercuri, 22 ianuarie 2014

Așteptare (Viata-n alb și negru)

sursa foto :internet
Așteptare
Să vină-n fugă primăvara care
S-alunge frigul meu din suflet
Și cucii să îmi cânte iar a soare
S-aud cum mor tristețile-n descântec .

Să vină vulturii să-și fure
Bucata sufletului ce-a murit,
S-aud cum vântul o să jure
Pe razele de lună-n asfințit

Să văd cum cerul se-albăstrește
Sub norii rătăciți de gându-mi plin,
S-aud cum firul ierbii crește
                                                                                          Tăcut cum vestejește firul de pelin.

                                                                                          Să vină timpul ușa să-mi deschidă
                                                                                          S-arunce cheia tainiței adânci
                                                                                          Și lumea-n brațe mă cuprindă
                                                                                          Sau lase-me-ntre crestele de stânci .

                                                                                          Să vină  iarăși cerul meu albastru
                                                                                          Pierdute aripi să-mi redea
                                                                                          Și ducă-mi-se în pustiu ,gândul sihastru
                                                                                          Ca strălucirea lumii să o pot vedea.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Banala poezie(pamflet)

                                                            sursa foto :internet

Unii fac autostrade
Dintr-o poezie ,frate!
Kilometri ,la pătrat
Rime puse sub asfalt,
N-au pe nicăieri semn/ale
Și nici puncte.... cardinale.
Când și când ,ca-n oratoriu,
Găsești sensul ....giratoriu,
Ici și colo-un semafor
Semnalează un izvor
De rime neîmperecheate...
Doar un spațiu le desparte .
Ba mai mult ,e și-o postfață,
Scrisă-n zori de-o minte creață.
Cu astfel de poezii
Ori te naști ,ori nu le știi!
Uite,dau exemplul meu,
Căci doar știți că scriu și eu,
Mă tot chinui de o viață
Barem să scriu o prefață,
Dar ce scriu eu pentru voi,
Să citiți din doi în doi .
Ani.....vă spun ,ca să fiu clar ,
Căci ce-am scris nu am habar...
Și-acum să vă scriu banalul:
SÂC....toți ați citit finalul !!! :)

joi, 16 ianuarie 2014

De-atâta dor ...

sursă foto :internet
Pân la izvor
Mi-e dor să zbor,
Să beau o gură cu nesaț
Din  dulcea apa-a vieții, fără zaț

Tihnit s-o sorb și fără nicio grabă
S-adaug clipa timpului ,la salbă.
Să văd cocorii rătăcind
De dor cântând.

Din flori de mac
Din nou să-mi fac,
Curat  veșmânt al inimii
Iubind culoarea, fluture să-mi fii.

                                                                                          Și-apoi tăcuți ,fugind de aste lumi
                                                                                          Să ne-ascundem pe sub aluni,
                                                                                          Cătând vioi prin amintiri
                                                                                          Clipe- iubiri.

                                                                                          Și însetați,
                                                                                          De dor secați
                                                                                          Să ne întoarcem la izvor
                                                                                          Să bem ușor, din apă, timpul călător ....

marți, 7 ianuarie 2014

BLESTEMUL IUBIRII

sursa pozei: internet

Când mai blând ,când mai buiastru
te iubesc cu gând sihastru.
Te adun ,te rup în zece,
dar iubirea tot nu-mi trece.

De la colb pân la jugastru
te iubesc cu gând albastru.
Norii trăznete de-ar da
tu mă vrei numai a ta.

Stau în post și rugăciune
tu m-alinți cu gânduri bune.
Eu dau fuga la altar,
tu-mi pui inima pe jar.
                                                                                     
                                                                                                                                                                                                                                                                   Ah,biată inima mea
                                                                                       nu mai știe ce să vrea.
                                                                                       Când îmi dai să beau pelin
                                                                                       din petalele de crin.

                                                                                       Și mă cați cu mâni întinse
                                                                                       furișându-te-mi în vise.
                                                                                       Iar din zori până în noapte
                                                                                       mă blestemi cu mii de șoapte,

                                                                                       Când șiret  cu duioșie
                                                                                       pui iubirea-ți chezășie.
                                                                                       Ce să fac???n-am cum fugi
                                                                                       de blestemul de-a iubi !!