Ziua a doua .... din câte-mi lipsești !!
Uite ...până și astăzi mi-am răsturnat ziua cu susul în jos , dar tot nu te-am găsit. Necesitatea de a te afla în ordinea obținută de efortul meu nu își are corespondent decât în intensitatea dorului. Pe ăsta da că l-am găsit !!!! Și cum îmi mai rânjea fericit ! Părea că mă aștepta de-o viață .Și naiba știe de ce, dar am simțit nevoia să îl îmbrățișez . Nemernicul , fără să-și piardă o clipă rânjetul ăla frumos , s-a lipit strâns de mine , contopindu-se cu mine . L-am simțit cum îmi pătrunde năvalnic în fiece țesut .Viola simțurile mele , iar eu nu mă mai puteam apăra . Îmbrățișarea diavolului din mine îl mulțumea . Mă mulțumea . Mi-era parcă lehamite să mă scutur de îmbrățișarea dată .
Perversiunea sufletului e o capcană a simțurilor !
Te complaci fără umbră de îndoială în violul neașteptat. Curând , dorul, știe că stăpân poate fi iar tu sclavul lui etern .
Și uite cum, din dorința de a te găsi, mi-am pierdut libertatea simțurilor . Dac-aș reuși să reașez ziua cu josul în sus probabil aș plăti alte violuri în așteptare .
Așa că zac și-aștept finalul zilei .
Poate sclipirea lunii va stinge patima cu care dorul își revendică teritoriul în sufletul meu .
Iar tu ??
Naiba știe pe unde ți-i dorul tău , căci nu te găsesc niciunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu