Te naști fără de straie
Și plângi de-ți este frig
Când cauți prin gunoaie
Te bucuri de-un covrig
Te-ascunzi cu fața plânsă
Puternic vrei să fii
Când ții o mână-ntinsă
Știi demn cum să rămâi
La uși demult închise
Tu pasul nu-l întorci
Din chinuri și abise
Tu forța știi să-ți storci
Privești fără de ură
La cel sătul din toate
Desculț de calci pe zgură
Știi că atât se poate
Și speri din viața-ți dură
Rămână mai puțin
Decât cuvântu-n gură
Sau de-un pahar cu vin
Accepți fără căință
Și mulțumești mereu
Căci știi că-n suferință
Hrănești sufletul tău
Și când privirea-ți blândă
Senină se va face
Bogat ,chiar cu dobândă,
Vei adormi în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu