unui fulg
dar eu nu-l știu
Căci nu văd ce formă are
dar îl simt
și asta-ți scriu.
Când m-alintă peste față
simt fiori
de bucurie
Fiindcă ,iată,mângâierea-i
e adesea însoțită
de colind și veselie.
Când pe pleoape mă sărută
eu îl văd
eu îl văd
cu ochii minții
Și-ntrevăd lumina-n care
se îmbracă
iarăși sfinții.
se îmbracă
iarăși sfinții.
Când pe buze mi se-așează
un sărut cald
de îî dau
El pe dată se dezgheață
semn că-n suflet
drag îi stau.
De-ntre degete se-ncurcă
și îl strâng
ca să nu plece
ca să nu plece
Știi că fulgul ăsta-mi pare
că nu este
așa rece??
Fulgul tău e alb și mare,
eu te cred
de bună seamă
Fulgul meu fără culoare
mă mângâie
mă mângâie
ca o mamă.
Aș fi vrut să-ți scriu mai multe
cum mă joc
și bulgări fac,
Dar mulți spun :,,iarna-i frumoasă !”
eu n-o văd
căci sunt orb
și-atuncea tac!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu